Ingropati-ma pe dupa polenta online dating did mark ballas dating sabrina bryan

Petru, Dragoș și Ștefan boieresc maxim, mai ales ca primii sunt veterani; gazdele lor sunt tare bune, ba chiar au și jacuzzi în curte. Mariella e mult mai bucuroasă astăzi: universul și restul lumii au redevenit prietenii ei, așa încât atât ea cât și Teo sunt zâmbitoare din nou. Răzvan cu Vlăduț, liniștiți și drăgălași cum sunt ei, se alătură pe rând grupurilor de copii, schimbă impresii, glumesc, sunt mulțumiți de ce li se întâmplă.Mă bucur că Ingrid și Ștefan, vărul Smarandei, veniți fără să cunoască multă lume, s-au integrat perfect, comunică cu toată lumea și se simt foarte bine.

Jane îl închide în sufragerie, de unde auzim izbituri periodice, semn ca ii este dor de noi…Mult prea fluffy și sentimental pentru noi, iubitori de animale mari de la o distanță de măcar jumătate de metru. De data aceasta toată lumea este fericită pe deplin cu familiile la care stau, iar nemulțumiții de ieri au declarat că nu mai vor să se mute, căci au fost răsfățați cu înghețată și bunătăți, s-a vorbit cu ei, totul ok. Gazdele celor doi Luca și a lui Tomiță, îi laudă ce cuminți sunt și ce engleză bună vorbesc, iar doamna la care stau Radu și Ștefan e foarte încântată și ea de ei. Lara și Irina se înțeleg foarte bine, iar gazda le îndrăgește mult.

Cu toți copiii plasați la gazdele lor respective, ne retragem și noi la Jane și Ted, cei care deja ne sunt buni prieteni de șapte ani. Mereu diferită de celelalte, cu copii diferiți sau cu aceiași copii care au mai crescut și sunt ceva mai responsabili (sau nu, după caz…), cu întâmplări noi și trăiri noi. Sâmbătă, 1 iulie 2017 Ziua a debutat cu un moment de derută: în drum spre școala primim un telefon alarmant de la copiii Elenei, care s-au rătăcit pentru că gazda a crezut ca vor fi ghidați de spaniolul ce stă cu ei. El și-a vazut de drumul său, lăsându-i să se piardă, mititeii, după ce cu siguranță le-a dat niște indicații în spaniola lui englezească. La cuvântul „pod” mi-am dat seama că eram la un minut de ei, așa că aventura era ca și încheiată.

Povestim ce s-a mai intămplat de când nu ne-am văzut și încercam sa ne împrietenim cu noul lor cățel, cam prea entuziast pentru gustul meu: vrea musai sa sară pe noi, mi-a lins pantalonii cu mare sârguință și tare s-ar fi cățărat pe masă dacă gabaritul lui de cățel grăsun nu l-ar fi tras in jos. Drept pentru care au rămas speriați pe traseu, neștiind încotro să o apuce. I-am reperat și recuperat, iar Elena i-a calmat cu tact, cum știe ea mai bine.

Se înduplecă până la urmă cei de la vamă și ne lasă să trecem cu toții, cam nemulțumiți de atâta trafic în aeroportul lor. Suntem în întârziere, însă ne îmbarcăm și eu, una, cad adormită, pe fondul poveștilor lui „Gio-Gio”, la care sunt părtași fără voie toti cei din avion. Aș fi mers cu dragă inimă până in China, la ce somn aveam…Dar aterizăm doar la Luton, după două ore și ceva de zbor.

Gasim urgent autocarul, ne îmbarcăm și iată-ne în drum spre Barnstaple, cu o scurtă pauză de suc/cafea/ ciocolată caldă și alte asemenea.

Leave a Reply